36

Sober, carte, tort, whisky, ei, ea, tenis, rutină, eroare, tensiune, încăpățânare, eșec, alți ei, ceilalți, el, alt el, metal, copil, mielu’, înfrângeri, nepăsare, îngrijorare, comoditate, lipsă, a simple life, there is no way that you can love…, iar metal, dar live, un miel mic, alt metal live, ea, prezentă și nu, cum ar fi fost dacă…, aniversare, fotografii, ruptură, tristețe, revoltă, neacceptare, plecare, singurătate, izolare, deznădejde, revoltă iar, acceptare, rațională, emoțională, o alta plecare, no celebration for me, detașare, vid, next in line, cola, pe lângă whisky, nimic, nimic, nimic, teamă, neîncredere, dare înapoi, la douleur, nopți, ora lupului, sine, de ce sunt periculoase…,capricorn at her feet, mitică și nela, oare chiar ar fi posibil?, la braț, de mână, ea de mai sus, medusa, undertow, she likes to hide, symbol of my life, două sticle de șampanie, destiny, eternity, just stop!

35

Treceam dintr-o cameră în alta și vedeam în dreapta, pe „fereastră”, deșertul și tot ceea ce nu mai exista. „Fereastra” rămăsese și ea un gol deschis spre afară. În prima cameră, cineva mi-a oferit niște bănuți de argint neinscripționați și un lichid ambiguu, dintr-un dozator uscat. Am schimbat două vorbe și am trecut mai departe. Lumina puternică de afară ardea și înăuntru. În camera din fund era totuși ceva mai răcoare. Pe canapea am găsit-o pe ea, cu un bol de M&Ms pe măsuța din față, din care ronțăia când și când. Avea un păr de Medusă și mă urmărea cu o privire întrebătoare.

-Trebuia sa ne fi întâlnit mai devreme, dar ne-am întâlnit la timp, acum.

Mi a întins și mie bolul cu M&Ms. Erau cu alune.

-Mai știi tu, Nelo?!

-Cum să nu? Ca pe hoții de cai.

34

Din nu știu ce motiv, consideram foarte potrivit să stăm toți trei cu lumina stinsă și să ascultăm Burzum. Când spun toți trei, mă refer la mine, la el și la o suavă și gingașă blondă. Când spun Burzum, nu mă refer la atmosfericul Daudi Baldrs și nici măcar la Filosofem, ci la Det Som Engang Var, se înțelege?! Eram a treia roată de la căruță, dar măcar puneam muzica și o trăiam așa cum se poate trăi întins în pat un black-metal cinstit! Și ei doi încercau să trăiască ceva, mai mult sau mai puțin muzical. Am întrebat-o dacă îi place. A răspuns că i se pare foarte interesant. Cum altfel?! Răspunsul bun la toate.

33

Ieșeam seara din subsolul bucătăriei în care spălam vase patru ore pe ceas. Uneori nu găseam timp nici să merg la baie. Era vară, era răcoare, vedeam noaptea printre copaci. Undeva acolo știam că era și lacul. Îi simțeam curentul în păr. Îmi luam bicicleta de coarne și îi dădeam bice până acasă. Nu aș fi greșit drumul nici dacă aș fi pedalat legat la ochi. Ieșeam din pădure printr-o  șerpuire a drumului, acceleram apoi pe o porțiune dreaptă, imaginându-mă pe finalul unei etape de plat într-un mare tur. Ultima porțiune era o cățărare de câteva sute de metri pe care o abordam în forță, ridicat din șa. Îmi lăsam în urmă rivalii, anume autobuzul și ceilalți cicliști întâmplători. Ajungeam la finish și luam din mers o bere din mâinile fanilor aflați în delir! Alteori, pedalam în ritm de melc spre casă ascultând asta în căști.

32

Nu știu ce se întâmplase în acea seară dar amândoi aveam altfel de priviri unul pentru celălalt. Și ne știam atât de bine și de atâta vreme. Ne ascultaserăm ani la rând unul altuia poveștile personale, chiar intime. Am mers în cameră. Auzeam larma făcută de ceilalți în bucătărie. Am întrebat-o de ce tocmai acum? Nu mi-a dat un răspuns clar. Bărbatul cu întrebările lui inutile, femeia cu lipsa ei de răspunsuri. Nouvelle Vague și o lumină gălbuie. Se făcea dimineață. Nu am mai regăsit niciodată acele priviri.

31

Venise de undeva din centrul țării, dintr-un oraș din Transilvania. Vorbea diferit, era mai curajos în atitudine și rânjea mereu cu un soi de siguranță de sine. Pentru noi ăștia mai mici a devenit rapid un idol. Pentru cei mai mari, localnicii, era o amenințare, nu una foarte concretă, dar reprezenta amenințarea străinului, a necunoscutului care trebuia aranjat. Și într-adevăr, s-a aranjat o confruntare între el și un reprezentant local. Începutul a fost epic, străinul cobora spre locul înfruntării cu o armă lemnoasă (adică o bâtă) în mână. Când l-a văzut, ceata locală s-a și activat, acuzând-l că vine înarmat! Atunci, străinul a aruncat peste un gard arma și s-a năpustit asupra rivalului! Lupta a fost scurtă și de efect. Tuturor ne-a rămas în minte replica paradoxală a localnicului, urlată în momentul în care fusese imobilizat printr-o manevră probabil de lupte marțiale: ”Ia-l de pe mine că îl omor!” Mai târziu, unii susțineau ca ar fi strigat ”Ia-l de pe mine că mă omoară!” S-a creat o dezbatere. Nici nu era necesară, rezultatul confruntării fusese oricum limpede. În orice caz, era limpede care pe care omora acolo în focul luptei.
După o vreme, cei doi rivali au devenit amici, iar străinul fusese adoptat de gașca locală a celor mari, care își pierdeau vremea la șosea, acolo unde noi ăștia mai mici nu aveam voie să ieșim seara. Fuseserăm lăsați fără idol. Oricum, gândul meu rămăsese mai degrabă la cutia lui cu casete Iron Maiden și la legenda idilei sale din lozie. Mai târziu, am aflat că străinul plecase în armată și mă întrebam dacă acolo și-o fi șters de pe față rânjetul.

30

Era pentru prima dată când simțeam și altceva decât rușine și neîncredere în fața unei fete. Nu am putut să dorm toată noaptea. Era un soi de dorință combinată cu dor, chestiune pe care o exprimam întorcându-mă pe o parte și pe alta în pat. A fost cea mai lungă noapte. A doua zi urma să ne vedem, dar în loc de asta mi s-a transmis că a plecat pentru toată vara undeva în afara orașului, la țară. Am revăzut-o în toamnă. Eu rămăsesem la fel. Ea se schimbase.